vineri, 28 aprilie 2017

Analizatorul vizual

  

Vederea furnizează peste 90% din informaţiile asupra mediului înconjurător, de aceea are o importanţă fiziologică considerabilă, nu numai în diferenţierea luminozităţii, formei şi culorii obiectelor, dar şi în orientarea în spaţiu, menţinerea echilibrului şi a tonusului cortical
Globul ocular
Are formă aproximativ sferică, este situat în orbită. Peretele globului ocular este format din trei tunici concentrice — externă, medie şi internă — şi din medii refringente.
Tunica externă este fibroasă şi formată din două porţiuni inegale: posterior se află sclerotica, iar anterior, corneea. Corneea este transparentă, neavând vase de sânge, dar are în structura sa numeroase fibre nervoase. Sclerotica, tunică opacă, reprezintă 5/6 din tunica fibroasă. Pe sclerotică se inseră muşchii extrinseci ai globului ocular; posterior este perforată atât de fibrele nervului optic, care părăseşte globul ocular, cât şi de artera care intră în globul ocular.
Tunica medie, vasculară, prezintă trei segmente care, dinspre posterior spre anterior, sunt: coroida, corpul ciliar şi irisul.

miercuri, 12 aprilie 2017

Analizatorul acustico-vestibular

  
Analizatorul acustic şi analizatorul vestibular sunt situaţi în urechea internă. Fiecare are câte un nerv care conduce impulsul: nervul acustic (cohlear), respectiv, nervul vestibular. Pe traiectul nervului cohlear se află ganglionul spiral Corti, iar pe traiectul nervului vestibular se află ganglionul vestibular Scarpa. Cei doi nervi se unesc şi formează perechea VIII de nervi cranieni. Urechea umană poate percepe undele sonore, repetate într-o anumită ordine - sunete sau succedându-se neregulat - zgomote.
În ceea ce priveşte analizatorul vestibular, el are funcţia de a furniza informaţii asupra poziţiei şi mişcărilor corpului în spaţiu, pe baza cărora declanşează reflexele posturale şi gestuale. La această funcţie mai participă şi informaţiile culese de la receptorii musculari kinestezici, cutanaţi (tact, presiune) şi optici.
Perfecţionarea aparatului acustic a determinat dezvoltarea unor anexe importante: urechea externă şi cea medie, care nu au nici o relaţie cu aparatul vestibular.

 Analizatorul auditiv

Urechea externă cuprinde: pavilionul şi conductul auditiv extern.
Urechea medie este o cavitate pneumatică săpată în stânca temporalului. Peretele lateral al urechii medii este reprezentat de timpan. Peretele medial prezintă fereastra ovală şi fereastra rotundă. La nivelul peretelui anterior se deschide trompa lui Eustachio, prin care

miercuri, 5 aprilie 2017

Fizca-Grila 98 - Puterea electrică - fire conductoare

  
Grila 98
Un rezistor având rezistența electrică de R = 3Ω este conectat cu ajutorul a două fire conductoare la o sursă cu t.e.m. de 12V și rezitența internă 1Ω. Puterea dezvolatată în rezitorul R este de 12W. Dublând lungimea firelor conductoare de conexiune sursă-rezistor, puterea dezvoltată în rezistorul R este:
Datele problemei:
E = 12 V, r = 1Ω  
R = 3 Ω, are aceeași valoare și înainte și după dublarea firelor de conexiune.
P = 12W, puterea dezvolatată în rezitorul R înainte de dublarea firelor de conexiune.

marți, 14 martie 2017

joi, 2 martie 2017

Analizatorii

  
Analizatorii sunt sisteme complexe, morfologice și funcţionale, care au rolul de a recepţiona stimuli specifici, de a genera şi conduce influxuri nervoase şi de a forma, pe baza analizei influxurilor nervoase, senzaţii specifice.
Prin intermediul lor, la nivel cortical, se realizează analiza cantitativă și calitativă a stimulilor din mediul extern și intern asupra receptorilor.
Pe baza informaţiilor furnizate de analizatori, organismul se integrează în mediu, adoptând comportamentul adecvat schimbărilor permanente din jurul său.
Fiecare analizator este alcătuit din trei segmente: periferic, de conducere şi central.
Segmentul periferic, receptorul - R este o structură specializată pentru recepţionarea anumitor stimuli care sunt variaţii ale diverselor forme de energie electromagnetică, mecanică, termică, chimic. Receptorii convertesc energia stimulilor specifici în potenţiale de acţiune care vor fi preluate şi transmise de segmentul de conducere.

sâmbătă, 18 februarie 2017

Noţiuni de igienă și patologie ale sistemului nervos

  
Meningită – inflamaţia meningelor de la nivel spinal sau cerebral.
Cauze: poate avea multiple etiologii, bacteriene (meningita cerebrospinală produsă de meningococ, meningita pneumococică produsă de pneumococ) sau virale.
Simptome: dureri de cap, febră, fotofobie, vărsături, modificari în lichidul cefalorahidian.
Encefalita – inflamația acută a creierului.
Cauze: prezenţa unor virusuri la nivelul sistemului nervos central sau o reacţie de hipersensibilitate iniţiată de un virus sau de o proteină străină organismului.
Simptome: cefalee, amețeli, convulsii, disfuncţii cerebrale extinse şi grave.
Hemoragiile cerebre – sângerarea la nivelul ţesutului cerebral, în spaţiile epidural, subdural sau subarahnoidian.

luni, 6 februarie 2017

Abonați-vă la: Postări (Atom)