joi, 13 iulie 2017

Modelul gazului ideal

Gazul ideal este un model teoretic de gaz, caracterizat printr-o ecuație de stare simplă din punct de vedere matematic. Niciun gaz real nu se comportă exact așa.
Modelul gazului ideal este folosit de inginerii care lucrează cu gaze deoarece este simplu și aproximează bine pe un domeniu larg al parametrilor comportarea gazelor în timpul transformărilor termodinamice
Un mol de gaz ideal are un volum de 22.4 litri la o temperatura de 273 K și o presiune de 105 Pa.
Caracteristicile gazului ideal:
  • Este alcătuit dintr-un număr foarte mare de particule identice numite molecule
  • Distanțele dintre molecule sunt mari astfel încât pot fi considerate puncte materiale
  • Se neglijează forțele de interacțiune dintre molecule
  • Ciocnirile dintre molecule și pereții vasului se consideră perfect elastice
                                          

  • Mișcarea moleculelor respectă legile mecanicii clasice
  • Molecule se află în agitație termică.

Observație!
Orice gaz real poate fi considerat ideal la temeraturi ridicate și presiuni scăzute.


Ecuația termică de stare a gazului ideal - Ecuația Clapeyron Mendeleev


p·V = ν·R·T
R - constanta universală a gazului ideal
R = 8,314510 J / mol·K



vineri, 7 iulie 2017

Procesul termodinamic

Procesul termodinamic sau transformarea de stare reprezintă trecerea unui sistem termodinamic dintr-o stare de echilibru într-o altă stare de echilibru.
Într-un proces termodinamic, unii din parametrii de stare ai sistemului variază în timp. De exemplu variația volumului unui gaz produce o variație a presiunii acestuia, dacă temperatura rămâne constantă.
Clasificarea proceselor termodinamice:
Proces cvasistatic - este un proces în care parametrii de stare variază foarte lent astfel încât orice stare de intermediară poate fi considerată stare de echilibru.
Aceste procese se pot reprezenta în coordonate “pV”.
Reprezintă procese idealizate din natură.
Proces necvasistatic - este un proces în care stările intermediare nu sunt stări de echilibru termodinamic.
Procesele necvasistatice se întâlnesc în natură.
Proces reversibil - este un proces în care trecerea din starea finală în starea inițială se face prin aceeași succesiune de stări intermediare de echilibru prin care s-a făcut trecerea și în transformarea inițială, cu schimbarea sensului de variație a parametrilor de stare.
Procesele reversibile sunt procese cvasistatice.
Proces ireversibil - poate reprezenta un proces din natură. De exemplu: căderea frunzelor.
Proces ciclic - este un proces în care starea inițială coincide cu starea finală.
Proces neciclic - starea finală nu coincide cu starea inițială.

Principiul echilibrului termic
Orice sistem termodinamic izolat evoluează spre o stare de echilibru termodinamic pe care nu o mai părăsește de la sine fără o intervenție din exterior.
Parametrii de stare nu variază în timp (sunt constanți).
Dacă se pun în contact termic două sisteme termodinamice cu temperaturi diferite, corpul cald cedează căldură, în timp ce corpul rece primește căldură, iar în final cele două corpuri ajung la aceeași temperatură, adică la echilibru termic.

Termostatul - reprezintă un sistem termodinamic a cărui temperatură nu se modifică în urma contactului termic cu un al corp.
Un sitstem termodinamic este izolat adiabatic de mediul exterior dacă nu schimbă căldură ce mediul exterior.
Un termos ce conține apă și gheață în echilibru este un sistem termodinamic izolat.

miercuri, 5 iulie 2017

Analizatorul olfactiv

Simțul mirosului - olfacția - este slab dezvoltat la om, comparativ cu unele animale. Rolul său principal constă în a depista prezența în aer a unor substanțe mirositoare, eventual nocive, și împreună cu simțul gustului, de a participa la aprecierea calității alimentelor și la declanșarea secrețiilor digestive.
Stimulii sunt substanțe chimice odorante, volatile și solubile, care  pot traversa stratul de mucus și atinge celulele olfactive.
Receptorii  sunt chemoreceptori care ocupă partea postero-superioară a foselor nazale, fiind reprezentați de celulele bipolare din mucoasa olfactivă.
D:\Rox\Articole blog\poze\mucoasa olfactiva protoneuron.jpg
Calea de conducere
I protoneuronii sunt aceeași cu receptorii – 10-20 celulele bipolare care au dendrite scurte și groase, care se termină cu o veziculă, butonul olfactiv, prevăzută cu cili; axonii celulelor bipolare  pleacă de la polul bazal şi formează nervii olfactivi care străbat lama ciuruită a etmoidului și se termină în bulbul olfactiv
II deutoneuronii sunt neuronii multipolari - celulele mitrale din bulbul olfactiv, axonii lor formează tractul olfactiv
Centrul nervos - fața medială a lobului temporal, aria olfactivă — girul hipocampic și nucleul amigdalian. Calea olfactivă nu are legături directe cu talamusul.
Senzația este de miros – olfacție
Omul poate distinge până la 10 000 de mirosuri diferite, dar există un număr de aproximativ 50 de mirosuri primare, din a căror combinare, în proporții diferite, poate rezulta întreaga diversitate de senzații olfactive.

D:\Rox\Articole blog\poze\Structura-analizatorului-olfactiv.jpg